Cuvinte din pridvor - editorial
„Cuvinte din pridvor” - un snop de cuvinte în țarini pline de vorbe.
În Bucovina, casele tradiţionale au, la intrare, un spaţiu deschis, străjuit de stâlpi de lemn, cu un discret ornament, numit pridvor sau cerdac. El face trecerea din exterior în interiorul căminului, în locul intimităţii, al lucrurilor de taină. Aici poposeşte gospodarul seara când se întoarce de la lucru, odihnindu-se de povara trudei şi de iureşul gândurilor, aici stau în sărbători cei ai casei şi deapănă amintiri, ori la un ceas de voroavă cu un oaspete drag. Deseori, pridvorul este împodobit cu flori frumos curgătoare şi mirositoare, caldă primire pentru oricine îi trece pragul.
Tot pridvor se numeşte şi prima parte a unui locaş de cult ortodox. Pridvorul bisericesc este hotarul, am zice, în limbaj eliadesc, dintre profan şi sacru, întretăierea dintre lumea pământească, aşa cum este ea, cu bune şi rele, şi lumea lui Dumnezeu, adică icoana la care este chemată să ajungă cea dintâi. În pridvor, creştinul îşi leapădă de la el, la intrare, „toată grija cea lumească”, iar la ieşire îşi ridică grijile şi problemele, dar cu altă putere, cu alt curaj şi cu nebănuit ajutor pe care şi l-a agonisit înlăuntru.
„Cuvinte din pridvor” se doreşte a fi spaţiul întâlnirii binecuvântate, prin intermediul acestui sait, dintre cei care preţuiesc Sihăstria Putnei, cei au găsit în acest loc alinare şi suflu nou în viaţă, şi păstrează, într-un loc de taină, amintirea clipelor petrecute aici. Vor fi oferite, spre lectură, materiale scrise de ei, de prietenii din marea familie a Sihăstriei de la Putna, aşezaţi unii lângă alţii, dimpreună cu noi, părinţii, în acest nou pridvor. Subiectele vor fi dintre cele mai diverse, de la liderul pentru ceilalţi, la neuroştiinţă, de la elemente ale educaţiei copiilor, la horticultură, de la sport, la reţete bune pentru un prânz sărbătoresc, de la prezentarea hobby-urilor, la gânduri şi proiecte de viitor, şi altele, şi altele, care să facă o casă bună cu duhul acestui sait, prelungire, ne dorim noi, a duhului Sihăstriei. „Flori” care le împodobesc gândurile, preocupările, şi cu care ei, şi noi, vrem a primi, aici, pe cei care – unii pentru prima dată – se întâlnesc cu mănăstirea noastră. „Griji” care nu se preschimbă în îngrijorare.
În felurite chipuri, lumea este plină azi de vorbe. Deseori vorbe care murdăresc, sau rănesc, sau înjosesc, sau întinează. Vorbe multe, vorbe deşarte, vorbe care se spun fără a gândi, vorbe acum spuse şi imediat uitate, pentru a face loc altora. Vorbe în vânt.
De vorbe, lumea e plină. De cuvinte purcezând din adevăratul Cuvânt, avem mare nevoie.
