Când dai milostenie cuiva care ți-a cerut-o, și nu știi că acela nu este sărac, e sănătos și, pe cât se pare, nu merită să fie ajutat, începe să te doară inima, cum se spune, să
regreți ce-ai făcut. Nu este bine, să nu-ți pară rău, fiindcă și nouă tuturor, Dragostea divină ne împarte dintr-ale Sale, deși n-am avea întotdeauna nevoile, ne-ar fi de ajuns ceea ce avem.
