post

Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre. (Troparul Praznicului)

Perioada Postului, transmisă din generație în generație de către Sfinții Părinți, ne-au arătat prin exemple vii de sfințenie că perioada care urmează nu e un îndemn zadarnic. Este, de fapt, un timp prielnic, în care creștinul este sprijinit de Maica Domnului să se înfrâneze conștient prin abținerea de la bucate (așa cum este perceput în primă instanță), dar mai...

Cuvânt rostit de părintele Arhim. Damaschin, în a doua zi a Postului Mare, marți, 28 februarie 2017, la Mănăstirea Sihăstria Putnei.

Cuvânt rostit de părintele stareț, Arhim. Nectarie, în prima zi a Postului Mare, luni, 27 februarie 2017, la Mănăstirea Sihăstria Putnei.

Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare, de băutură şi de grijile vieţii.

În vremea postului și a rugăciunii, să scoatem din sufletul nostru ceea ce avem împotriva cuiva, fie că în adevăr și pe drept avem, fie că doar socotim că avem, și să fim cu toții oameni evlavioși.

Nu știți voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine.

N-am postit și am fost alungați din rai! Să postim dar, ca să ne întoarcem în rai!

Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.

Început de post, început de cale și de plecare - plecare a capului spre lăuntru, a lăuntrului către Cer. Să ne dăm șansa de a reveni la nesingurătate, de a depăși neiubirea și de a cunoaște împăcarea.

Creştinul, când posteşte, zice : «N-am postit». Când se roagă, zice : «Nu m-am rugat». Când stăruie în rugăciune, zice : «N-am stăruit. Abia sunt la începutul exerciţiului şi al trudei», (şi pe bună dreptate): chiar dacă este om drept înaintea lui Dumnezeu, este dator să zică : Nu sunt drept, nici n-am trudit, ci în fiecare zi sunt un începător.