Sfântul Cuvios Paisie
Despre viața Sfântului Cuvios Paisie se cunosc puține date. S-a născut în anul 1701, fiind apropiat ca vârstă de starețul Sila. A fost egumen la Mănăstirea „Sfântul Ilie”, viețuiește un timp la Mănăstirea Râșca, după care vine la Schitul Sihăstria Putnei.
Numele ieroschimonahului Paisie este menționat și în testamentul starețului Natan, prin care acesta dorea să lase „fiului său duhovnicesc” Paisie câteva obiecte călugărești. Deși nu a fost stareț, ci simplu viețuitor în sihăstrie, tradiția spune despre Cuviosul Paisie că era un rugător înfocat, sprijinind în credința ortodoxă pe toți cei din jur ca un adevărat povățuitor de suflete. De asemenea, se spune despre el că primise de la Dumnezeu darul înainte-vederii, care adăugându-se celorlalte virtuți, l-au făcut să fie cinstit de către toți ca un mare părinte duhovnicesc.
Contemporan cu stareții Sila și Natan, împreună lucrător cu ei la buna sporire a Sihăstriei Putnei și martor al greutăților din ultimii săi ani de existență, Cuviosul Ieroschimonah Paisie este și cinstit împreună cu ei, ca un nevoitor plin de râvnă și apărător al dreptei credințe.
A trecut cu pace la cele veșnice în data de 16 decembrie 1784.
