Sfântul Cuvios Natan
Originar din ținutul Pașcanilor, cuviosul Natan (Natanail) Dreteanul a fost mai întâi viețuitor (şi eclesiarh) al Mănăstirii Putna. Dornic de mai multă rugăciune și liniște, se retrage la Sihăstria Putnei unde primește schima mare.
Natan a fost duhovnic al marelui mitropolit Iacob Putneanul. La îndemnul lui, Natan a scris mai multe pomelnice ctitoricești: pentru Mitropolia Moldovei (1754), Mănăstirea Putna (1756), schitul Doljeşti din ţinutul Neamţ (1758-1763), biserica Sfântul Dumitru din Suceava (1762), Mănăstirea Bisericani (1762). Înainte de a veni la Sihăstria a tradus din slavonă un Pavecernic (1754) şi Canoanele Maicii Domnului (1760). Două lucrări au fost redactate chiar la Sihăstria Punei: Pomelnicul Sihăstriei Putnei (1768) şi o traducere din slavonă: Rânduiala călugăririi (1770).
La preluarea conducerii schitului (10 martie 1781), cuviosul ieroschimonah Natan era și el în vârstă, iar greutăţile datorate condițiilor vitrege generate de regimul străin (după ocuparea Bucovinei în 1775) se înmulțeau tot mai mult.
Situația înrăutăţindu-se, în mai 1783, egumenul Natan, dimpreună „cu toţi bătrânii şi smeriţii sihaştri”, se adresează cu „o carte de milostenie” tuturor „fiilor bisericii Răsăritului"” cerând ajutor pentru sprijinirea schitului.
Astfel, în cursul anului 1783 sunt desfiinţate, se închid sau sunt transformate în biserici de mir majoritatea mănăstirilor şi schiturilor din Bucovina (peste 20), rămânând în stare de funcţionare numai trei: Putna, Suceviţa şi Dragomirna. Sihăstria Putnei va fi şi ea desfiinţată, la sfârşitul anului 1785.
Într-o însemnare adăugată mai târziu în Pomelnicul Sihăstriei Putnei, scris de ieroschimonahul Natan, se menționează: „Acesta au scris acest pomealnic”, şi „ Acesta au raposat vlet 1784, decembrie 26 ”.
Sfintele sale moaşte, descoperite în 1990, sunt împodobite de bună mireasmă duhovnicească, iar capul său, în chip minunat, poartă o cruce din os, semn al preaslăvirii de Dumnezeu.
