Ce sunt „ascultările”
„Ascultarea” este cuvântul care desemnează activitatea, ocupaţia concretă a unui monah în mănăstire.
În orice mănăstire, ascultarea nu şi-o alege monahul, ci îi este rânduită de cârmuitorii mănăstirii; nu este pe viaţă, ci se poate schimba de la o perioadă la alta; are în vedere şi abilităţile fiecărei persoane, dar nu în detrimentul vieţii lui interioare, dacă ceva în ascultare îi este vătămător.
Paraclisier ori eclesiarh (responsabilii cu biserica), grădinar, chelar (chivernisitor al magaziilor de alimente), bucătar, trapezar (responsabil cu servirea mesei), şofer, iconar, sculptor, croitor, bibliotecar, secretar, monahul slujeşte lui Dumnezeu şi semenilor cu mintea şi cu braţele, împlineşte cele ale Mariei dimpreună cu cele ale Martei, în ascultare de glasul, de voia lui Dumnezeu.
Ascultarea este altceva decât disciplina; nu urmăreşte îndeplinirea unei norme, nu pândeşte avansări şi nu caută performanţe, ci este bucurie din slujire, pace din osteneală, liniştire a cugetului din simţământul de a te şti în calea Domnului.
