har

Să nu plecaţi din biserică mai înainte de a se termina Liturghia, pentru că veţi pierde harul ce-l primiţi.

Necesitatea harului dumnezeiesc și experierea trăirii în iubire cu Dumnezeu.

Fragment din scrierile părintelui Sofronie de la Essex.

Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine. Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.

Înainte de Sfântul Botez, harul îndemna sufletul din afară spre cele bune, iar Satana foia în adâncurile lui, încercând să stăvilească toate ieşirile cele dreapte ale minţii.

Starea de har nu poate fi egalată de nici un extaz firesc. Ea este excepțională și se simte numai datorită atingerii Domnului de suflet. Harul se dăruiește oricui se întoarce sincer spre Domnul. Așa spune Sfântul Macarie Egipteanul. Și se dăruiește la început, iar apoi se ascunde. Domnul prin acest lucru doar ne dă de înțeles că există un motiv pentru care să ne trudim și să mergem în urma Lui. Starea aceasta nu poate fi egalată de nici un extaz firesc. Ea este excepțională și se simte numai datorită atingerii Domnului de suflet. A prelungi această stare nu stă în puterea noastră, dar ceva asemănător putem produce prin trezvie.

Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte, şi înaintea Domnului vei afla har. Că mulţi oameni mari şi slăviţi sunt, dar tainele se descoperă celor smeriţi.