„Ultima Transhumanță”
Dacă nu ar fi fost un cronicar care să însemneze crâmpeie din viețile de altădată, astăzi istoria ne-ar fi fost mult mai săracă.
Un nume scris pe o pagină de Psaltire, o pisanie ori un pomelnic încrustrat în piatră fac inclusiv din tezaurul Bisericii o sursă de revelație pentru omenirea care-și caută un trecut, pentru a-și înțelege prezentul și a-și construi un viitor.
Pe Dragoș Lumpan îl cunoaștem bine. Ne-a fost martor-fotograf la multe zile din viața mănăstirii și din această împreună-lucrare a apărut albumul „Chipuri de viață monahală”. Îl redeschidem după ani, și ne bucurăm să revedem chipuri care acum nu mai sunt printre noi, sau ipostaze de care am uitat, și care ne răscolesc, cu duioșie, amintirile.
Proiectul „Ultima transhumanță” este o invitare la neuitare. Spijiniți un cronicar al unor vremi pe cale de dispariție!
