Nu, pentru dragostea lui Yasua (Iisus)
În Orient, acolo unde s-a născut creștinismul, în jurul ieslei mântuitoare de la Bethleem, coasta lui Hristos sângerează din nou. Parcă nu ne vine să credem că în lumea noastră, în care se aprind luminile Crăciunului, la ei se aprinde focul martiriului.
Într-o lume în care noi ne plângem că Biserica este batjocorită pe la televizor și în mediul online, niște tineri chiar mor pentru Biserică! Mesajul celor patru ar trebui să ne responsabilizeze. Poate ar trebui și noi să învățăm să și să rostim „Nu, pentru dragostea lui Iisus!”. „Nu, pentru dragostea lui Iisus, anul acesta de Crăciun nu voi merge le petrecerea din club, ci la Biserică și, apoi, în familie!”. „Nu, pentru dragostea lui Iisus, nu voi cheltui pe lucruri de care mâine o să mă plictisesc, ci voi ajuta un copil cu caiete pentru la școală!”. „Nu, pentru dragostea lui Iisus, nu o să îl mai judec pe celălalt, mă voi ruga pentru el”. Lista este deschisă pentru fiecare…
Totul se umple de lumină, de culoare, de veselie, de colind. Orașul se blochează de mulțimea mașinilor care gonesc în toate părțile, hipermagazinele își prelungesc programul până după miezul nopții, iar noi ne pierdem printre rafturile cu jucării. Pentru că, da, Crăciunul este sărbătoarea copilăriei. Ne întoarcem la vremea în care eram copii și ne bucuram de o jucărie de lemn sau de una umplută cu lână și cusută de bunica. Mulți dintre noi spunem: „Măcar copiii noștri să se bucure, dacă noi nu am avut aceste posibilități” și nu precupețim nimic pentru bucuria lor. O lume feerică ne face, parcă, să credem că totul în jurul nostru este perfect. Însă, dacă privim un pic dincolo, peste gard, bucuria pălește.
În Orient, acolo unde s-a născut creștinismul, în jurul ieslei mântuitoare de la Bethleem, coasta lui Hristos sângerează din nou. Parcă nu ne vine să credem că în lumea noastră, în care se aprind luminile Crăciunului, la ei se aprinde focul martiriului. Ne întrebăm: mai sunt astăzi martiri pentru credință? Mai alege cineva să moară astăzi pentru dragostea Crucii? Ce am alege, dacă și noi am fi puși în această situație?
Întrebări la care parcă ne este și frică să ne gândim – acest lucru arătând cât de ancorați suntem în lumea în care trăim. Știți ce este crunt? Cei care suferă cel mai mult și mai des sunt copiii. Veștile ce vin din regiunile ocupate de Califatul Islamic din Irak și Siria sunt tulburătoare, de necrezut pentru noi. Ultimele informații sunt legate de patru copii, ultimii patru sfinți ai Bisericii: Ibrahim, Ioan, Omar și Haddis. Copii ca și ai noștri, în jurul vârstei de 12-13 ani. Au fost prinși într-un sat din apropierea orașului Mosul, din Irak.
Ținuți mai multe luni în detenție, au fost aduși în fața marelui Muftiu, ca să fie convertiți la islam.
Continuarea articolului o găsiți aici.
