Minunea pogorârii Sfintei Lumini la Ierusalim
Hristos a Înviat!
Sărbători cu pace și bucurie în suflet!
Una dintre cele mai complexe ceremonii din Săptămâna Mare este slujba Sfintei Luminii de la Ierusalim. Creștinii ortodocși consideră aceasta o minune ce se întâmplă cu o zi înainte de Paști. Cea mai veche datare a slujbei este pentru anul 967, secole la rând slujba fiind făcută fără întrerupere. Fenomenul însă este menționat încă din secolul al IV-lea.
De fiecare dată atmosfera la Sfântul Mormânt este una de emoție, reculegere și bucurie în așteptarea venirii Luminii.
Patriarhul Diodor a participat 63 de ani neîntrerupți la această ceremonie. Într-un interviu acordat profesorului danez Niels Christian, părintele patriarh spune:
„După ce se sting toate luminile, mă plec și intru în prima încăpere a Mormântului. De acolo merg încet prin întuneric spre cealaltă încăpere a Mormântului, unde a fost pus Trupul lui Iisus. Acolo îngenunchez cu frică sfântă și rostesc rugăciunile consacrate, care ni s-au transmis de-a lungul veacurilor; iar după ce le citesc, aștept. Uneori, e posibil să aștept câteva minute, dar, de obicei, minunea se săvârșește îndată ce citesc rugăciunile.
Această Lumină se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă numai placa de pe Mormânt, în timp ce alte ori umple de lumină tot baldachinul, încât oamenii care stau în afara Mormântului și privesc înăuntru văd cum este plin de Lumină. Această Lumină nu arde. Niciodată nu mi-a ars barba în cei 16 ani de când sunt patriarh în Ierusalim și am primit Sfânta Lumină. Lumina are o compoziție diferită de cea a unei lumini obișnuite care arde într-o candelă. Într-un anumit loc, Lumina se ridică în sus și formează un stâlp, a cărui flacără are o natură diferită, astfel încât îmi este cu putință să aprind lumânările mele de la ea. În felul acesta, după ce iau flacăra în lumânările mele, ies și dau Lumina mai întâi patriarhului armean și apoi celui copt. După aceasta, împart Lumina tuturor celor care se află în Biserică…
Trăim multe minuni în bisericile noastre și minunile nu sunt ceva străin pentru noi, însă nici una din aceste minuni nu are puterea și simbolismul pe care le are minunea Sfintei Lumini. Minunea este ceva ca o taină dumnezeiască. Preschimbă Învierea lui Hristos în ceva atât de viu pentru noi, ca și cum Învierea s-ar fi petrecut cu câțiva ani în urmă…”
Aceasta este mărturia Patriarhului Ierusalimului în Paștile anului 1998.
De multe ori unii participanți, preoți, maici sau oameni simpli au văzut cum razele Luminii au coborât și în întreaga biserică și au aprins candelele.
În anul 2008 mai mulți pelerini din Grecia și Rusia au fost martori cum Lumina a pătruns și într-o biserică alăturată, Biserica Sfinților Constantin și Elena. Unul dintre cei prezenți povestește:
„Raza luminoasă era dreaptă și s-a apropiat cu o viteză fulgerătoare către o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Hristos, care se afla exact vizavi de fereastră, și în continuare și-a schimbat traiectoria în altă direcție...”
Evenimentul se petrece diferit în fiecare an și este adeseori descris ca un foc ce se pogoară de sus. Lumina pascală nu arde în primele minute iar cronicile menționează că de-a lungul istoriei această perioadă ”atermică” era mai mare, odată cu trecerea anilor însă intervalul de timp s-a micșorat la câteva minute.
S-a întâmplat , și nu este caz izolat, ca la diferite persoane lumânările să se aprindă pur și simplu singure. Este vorba de persoane la care poate nu te-ai aștepta, bătrânele ce își doreau să ia lumină de la Patriarh și au descoperit cum s-au aprins singure lumânările. S-a întâmplat chiar la balconul bisericii ce acoperă Sfântul Mormânt, la o distanță considerabilă de zona de unde se răspândește Lumina în biserică.
Am citit o mărturie din 1926 a monahului Mitrofan din Pont care s-a ascuns în cupola mormântului pentru a putea participa la ceremonie. Acesta povestește cum ”o Lumină albăstruie a umplut tot sfințitul loc al dătătorului de viață Mormânt”. În urmă cu zece ani o persoană apropiată a participat la această slujbă. M-a frapat exact descrierea unor firicele de lumină albăstruie pe care le-a văzut la un moment dat coborând de sus, pe coloane.
Aceasta modalitate descensională de venire se potrivește cu descrierea unui eveniment din anul 1580. Mai mulță armeni bogați au plătit otomanilor care cuceriseră Ierusalimul să oficieze ierarhul armean slujba din Sâmbăta Mare. Patriarhul Ierusalimului a rămas astfel în afara bisericii împreună cu credincioșii. Sfânta Lumină a despicat o coloană de marmura, existentă și în prezent, de unde toți au aprins lu¬mânările. Mai mult, Muezinul Tounom a văzut minunea și a mărturisit dorința sa de a se boteza creștin ortodox. A fost ucis pe loc, fiind astăzi pomenit în calendarul ortodox ca sfânt mucenic.
De-a lungul istoriei mulți oameni s-au convertit participând la acest miracol al coborârii luminii la Sfântul Mormânt.