Sfântul Paisie Velicicovschi, adevăratul luminător al secolului „luminilor”
În secolul „luminilor”, Sfântul Paisie Velicicovski a aprins la poalele Carpaţilor un alt gen de „lumini”: ale Ortodoxiei, ale tradiţiei patristice şi bizantine transformată în lucrare vie asupra oamenilor.
Postul Crăciunului debutează cu o sărbătoare foarte importantă pentru monahismul românesc și nu numai. Pe 15 noiembrie îl proslăvim pe Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, care deși nu a fost român, a iubit Ortodoxia românească, găsindu-o prielnică râvnei și setei sale de sfințenie.
Renumele de care se bucură astăzi Stareţului Paisie de la Neamţ este o consecinţă a tăriei monahismului românesc în secolul al XVIII-lea, marcat și de o semnificativă emigraţie monahală ruso-ucraineană care s-a produs în urma reformelor lui Petru cel Mare în Rusia şi a persecuţiilor uniate în Ucraina rămasă sub stăpânirea poloneză. Un reprezentat de seamă a acestei pribegii de la începutul secolului al XVIII-lea a fost stareţul Vasile de la Poiana Mărului, care, părăsind munţii Moşenski, unde se călugărise, a venit în Ţara Românească, foarte probabil pe vremea lui Constantin Brâncoveanu şi a Mitropolitului Antim Ivireanu, deci în perioada apogeului vieţii bisericeşti şi culturale a Ţării Româneşti. A trecut la cele veșnice în 1767, după ce își formase un vrednic ucenic, Paisie Velicicovski, ucrainean din Poltava, venit în Țările Române, în căutarea unei vieți duhovnicești autentice. Tocmai acest nivel al vieţii monahale l-a determinat pe tânărul Platon-Paisie să vină pe pământ românesc, în 1742 altoindu-se în trunchiul viguros şi plin de viață al monahismului din ţara noastră de la mijlocul secolului XVIII şi unde va genera curentul ce se va numi paisianism.
La venirea sa în 1742, el a găsit în ţara noastră o tradiţie de cărturărie neîntreruptă, instituţii culturale precum Academiile Domneşti, frecventate de studioși din tot sud-estul Europei, mulți trăitori duhovniceşti care făcuseră să ardă, cu lumina celei mai curate tradiţii bizantine, flacăra spiritualităţii ortodoxe, întreţinută de untdelemnul culturii patristice neîntrerupte.
Dar ceea ce lipsea era un om inspirat și binecuvântat de Duhul Sfânt, care să dea tuturor acestora puterea unui fenomen de iradiere universală. Lipsea marele animator pe măsura secolului „luminilor”. Acest om providenţial a fost Paisie Velicicovski. Continuarea articolului o găsiți aici.
