Embrionul: persoană umană sau produs de concepție?

Apropierea de sărbătoarea Bunei Vestiri constituie un bun prilej pentru creștini, pentru a reflecta la cel mai mare dar divin: viața. Meditația este cu atât mai necesară, cu cât Parlamentul European solicită statelor membre să recunoască dreptul inalienabil al femeilor și al fetelor la avort legal, dar și introducerea între orientările UE a avortului selectiv, în funcție de sexul copilului.

În replică, Patriarhia Română „binecuvântează și susține” inițiativa unor ONG-uri creștine de a organiza acțiuni publice, cu rolul de a sensibiliza opinia publică în privința dreptului la viață. Astfel, în 60 de localități din țară se va organiza mâine „Marșul pentru viață 2015 – Fiecare viață este un dar”. În plus, în Iași, Universitatea de Medicină și Farmacie găzduiește în această seară o dezbatere publică cu tema din titlu, „Embrionul: persoană umană sau produs de concepție?”.

În opinia mea, toată această dezbatere publică este generată de tendința legislativului european ca, în numele dreptului la avort, să declare juridic faptul că omul are o perioadă a vieții lui (variabilă în termeni juridici), în care el nu este el însuși, ci este doar o aglomerație de celule, numită generic „produs de concepție”. În acest fel, avortul ar reuși să depășească o importantă barieră morală, care îl face să fie văzut drept o crimă comisă împotriva unei persoane.

Toată dilema acestor discuții stă în întrebarea: există un timp în care omul poate să nu fie socotit om, astfel încât să fie avortat?  Bioetic vorbind, știm că noi înșine am fost, cândva, embrioni. Însă, dacă distrugi embrionul, dispare omul. Și, nu știu dacă ne-ar fi pe plac ideea că cineva ne-ar fi pus gând rău. Dimpotrivă, ne bucură faptul că noi suntem rodul dragostei părinților noștri, care ne-au adus în această lume. De aceea, bioetica creștină susține că omul este om din momentul concepției.

Juridic, însă, treburile sunt cam complicate, căci însăși legea are o dilemă.

Continuarea articolului o găsiți  aici.