În căutarea iubirii

Cuvânt Înainte

În multe feluri și în multe chipuri, oamenii au înțeles să își exprime dragostea lor față de Dumnezeu. Versul este una din alegerile sufletelor sensibile de a-și revărsa, din prisos de inimă, gândurile și simțămintele. Așa au apărut și aceste alcătuiri poetice. Nu au fost scrise la comandă și nici într-un timp programat cu precizie. Ele s-au ivit atunci când sufletul o cerea, și s-au adunat, pe tăcute, una lângă alta, punctând întâlniri cu oameni, amintiri dragi, meditații la cuvântul Domnului, reflexii despre viață, prietenie, ucenicie. Părintele Grigorie este un astfel de suflet, caracaterizat de o mare sensibilitate și delicatețe sufletească. Aceste trăsături lăuntrice au fost cele care l-au ajutat atunci când, din afară, lumea nu a fost totdeauna dreaptă și atentă cu viața lui. Aici i-a fost refugiul, în zona unde nu poate interveni aciditatea omenească. Desigur, părintele este cel dintâi care a mărturisit că versurile pe care le-a însemnat nu sunt versuri măiestrite, supuse rigorii prozodice. Smerit, părintele Grigorie nu se așează trufaș în categoria poeților consacrați de literatură religioasă, pentru că nu asta a urmărit atunci când a luat condeiul și l-a pus pe hârtie. Imboldul a fost unul spontan, necăutător de meșteșugire, și, poate că din princina vreunei lacrimi a sufletului, nu totdeauna trecute prin șlefuire. Părintele a hotărât, totuși, să adune aceste versuri într-o broșură și să le ofere în primul rând ucenicilor săi. Și poate și altora care vibrează în același duh. Semn al prețuirii, devoțiunii, sensibilității frumoase, această osteneală poate fi și o încurajare ca fiecare să se exprime, în taina sufletului său, și în intimitatea sălașului propriu, în cel fel simte el de cuviință. Unii poate prin cântec. Alții pot deprinde meșteșugul împletirii unei metanii. Ce bucurie ca cineva, dacă simte chemare, să deprindă arta încondeierii ouălor de Paști! Sau a încrustării de însemne creștine sau chiar chipuri sfinte în lemn. Sau a alcătuirii de stihuri. Nu toți, aceștia din urmă, vor avea posibilitatea de a le vedea și tipărite. Dar ele se vor întipăriîn cartea dinlăuntru, ale cărei coperți se vor deschide atunci când nevoia va cere puțină alinare în iureș de vremi tulburi. Primește, Doamne, versul părintelui Grigorie, ca bob frumos cuvântător de tămâiere mângâietoare de suflet.

† Damaschin Dorneanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților