Sfânta Biserică
Poezie compusă de părintele Grigorie.
Omule, tu cât trăiești
Pe Domnul să îl iubești,
Poruncile să le păzești
Și pe toți să îi cinstești.
Biserica să n-o lăsăm,
În ea pe Domnul lăudăm,
Că este Casă Sfântă,
De Dumnezeu păzită.
Pe Cruce când S-a jertfit
Pentru noi, din iubire, a pătimit,
Și Sfântul Sânge L-a vărsat,
Biserica nouă ca locaș a dat.
În ea mereu de intrăm
Și pe Domnul lăudăm,
Din ea plecăm liniștiți
Și de El mereu sfințiți.
Că Sfântul Duh a sfințit-o,
Domnului casă a dăruit-o,
Și Maicii Domnului curată
Din iubire a încredințat-o.
Sfinții o iubesc nespus,
Că prin ea la cer s-au dus,
La Biserica triumfătoare,
Ajutând pe cea luptătoare.
Ei se roagă neîncetat
Pentru cei ce n-au uitat,
Că în viață cât trăiesc
Pe Domnul mereu iubesc.
De am pe Dumnezeu de tată,
Am și Biserica de mamă,
Atunci voi fi liniștit
Și de Dumnezeu păzit.
