Mângâiere III
Partea a 3-a a poeziei „Mângâiere”, compusă de Protos. Grigorie în anul 2009.
Numai la El e scăpare,
El este a ta salvare,
Din ispite și durere,
În boli mare mângâiere.
Doar știi cât am suferit
Și-am simțit al meu sfârșit,
Simțeam sigur c-am să mor
Și mă gândeam la voi cu dor.
Însă în viață cât trăiești,
Uită de cele pământești,
Și te roagă tot mereu
Pentru suflețelul meu.
Roagă-te la Bunul Împărat
Să mă ierte de orice păcat,
Care-n viață m-a luptat,
Chiar când zăceam la pat.
Căci orice suferință
Naște și o năzuință,
Din ea se naște răbdarea,
Dar la Domnul e scăparea.
Fii cuminte, stai corect,
Roagă-te cu respect,
În altar stai liniștit,
Ca să fii și mulțumit.
Tu pe frați nu judeca,
Și nu te du cu vorba rea,
Să nu fii cu viclenie,
Că se naște rea trufie.
Ai grijă să te smerești,
Cele înalte să nu poftești,
Lasă tu pe Domnul Sfânt
Să-ți vorbească prin cuvânt.
Tu iubește cititul,
Păstrează-ți legământul,
Mereu treaz și cumpătat,
Domnul în veci fie lăudat!
Iubește pe toți curat,
Să fii mereu cumpătat,
Să nu cârtești ascultarea
Și să uiți ce-i supărarea.
Mulțumește-te mereu
Cu ce îți dă Dumnezeu,
Fă totul din iubirea sfântă,
Și Domnul mereu te-ajută.
Îți mulțumesc, Doamne Sfinte,
C-ai ascultat a mea rugăminte,
În gând mama mi-a vorbit,
Cu sfaturi m-a întărit.
De la ea am vrut mereu
Aceste sfaturi s-aud și eu,
Și acum sunt mulțumit
Că ce-am vrut am auzit.
Cum în dorul ei de mamă,
La bine mereu mă îndeamnă,
Să nu uit pe Dumnezeu
Mă învată tot mereu.
Doamne, eu, Te rog fierbinte
Mai am o sfăntă rugăminte,
Să ai grijă tot mereu
Și de suflețelul meu.
Să ai grijă de lumea întreagă
Chiar dacă ea Te mai neagă,
Să ai grijă de sărmani,
De copiii cei orfani.
Ajută-ne Doamne Sfinte,
Ca de-acum înainte,
Să ne ferim neîncetat
De tot ce este păcat!
Mereu să-Ți slujim
Neîncetat să Te iubim,
Că Tu din dintâi ne-ai iubit
Pe noi care am păcătuit.
Te binecuvântăm mereu
Pe Tine, Bunul Dumnezeu,
În veci să fii lăudat,
De toată suflarea binecuvântat!