Mângâiere II

Așa a îngăduit Dumnezeu,
La noi să fie un pic mai rău,
Să fiți prin lume împrăștiați,
Dar nu sunteți de El uitați.

Uite-te în jurul tău,
Peste tot e numai rău,
Dușmănie, supărare,
Necazuri și strâmtorare.

Crezi că toți sunt fericiți?
Crezi că toți sunt prea iubiți?
Nu te uita la vedere
Și nu căuta mângâiere!

Știu că suferi și gândești
Că atâta cât trăiești,
O să ai o slăbiciune,
Când se vorbește de mine.

Dar te rog și mai vârtos
Să fii și mai bucuros,
Că al tău iubit părinte
Este Domnul, preaiubite.

Dacă te iubeam mai mult,
Tu n-aveai pe Domnul Sfânt,
N-aveai nici un legământ
Cât trăiai pe-acest pământ.

Dar acum, încurajat
De al Domnului sfat,
De al Maicii ajutor,
Ești la sfântul locușor.

Să te rogi neîncetat,
Că Domnul nu te-a uitat;
Pentru mine tot mereu
Să te rogi la Dumnezeu.

Ce slujești pe-acest pământ
Este un lucru mult prea sfânt,
Iar la sfânta Liturghie
Este mare bucurie.

Îngerii din cer coboară,
Altarul de-l înconjoară,
Stau cu frică și se uită
Cum slujești tu Jertfa Sfântă.

Și eu stau încrezătoare
Și aștept cu nerăbdare,
Ca să fiu pomenită
La Proscomidia făcută.

Atunci eu îți zic: părinte!
Să te rogi mereu fierbinte,
Pentru sufletul creștinesc,
Pentru tot neamul omenesc.

Pentru toți cei dinainte,
Adormiții din morminte,
Pentru cei ce nimeni n-are
S-aprindă o lumânare.

Știi tu cât de mult ajută
O Sfântă Liturghie săvârșită,
Cât iubește Domnul Sfânt
Acest curat legământ?

Roagă-te mereu curat,
Smerit și împăcat,
Roagă-te la Domnul Sfânt
Cât vei trăi pe pământ.