Necazul

De mic copil am suferit
Și de necaz m-am tot ferit,
Dar cât în viață voi trăi,
Tot de necaz mă voi lovi.

Căci necazul te pălește,
De tine nu se ferește,
Când te ferești mai bine,
Te lovește el pe tine.

Și așa din casă-n casă,
Vezi câte-un necaz la masă,
Este mic, este mai mare,
Niciunul n-are scăpare.

Cine gândește c-a scăpat,
Foarte rău s-a înșelat,
Căci așteptându-te la bine,
E și necazul lângă tine.

Ajută-mă Doamne Sfinte,
Ca de-acum înainte,
Să mă ferești de rău
Și de necazul meu!