Mama

Eram copil de când te știu,
Mai bine îți era și ție;
Cu povești tu ne țineai
Și lângă tine bine.

Dar ce s-a întâmplat nu știu,
O despărțire vine,
E una cu durere, știu,
Ce a venit la mine.

Noi am plecat mămică dragă,
Dar tu mereu ai suferit,
Și numai Dumnezeu mai știe,
Ce lacrimi și durere ai avut.

Noi nu știam ce tu aveai…
Și nimănui ai spus că ai…
Ci numai tu te-ai chinuit
Și pe noi mult ne-ai iubit.

Dar plecarea noastră
N-a fost despărțire.
Ci cu toții știam
Că ești mereu vie.

Te bucurai de fiecare-n parte
Și pe toți în inimă-i purtai,
Chiar dacă tu acasă
Zadarnic ne-așteptai.

Acum a venit clipa,
Când Domnul a hotărât,
Ca să ne aduni iar una,
Ca să te ducem la mormânt.

Și totuși n-au fost toți
Pe care i-ai născut.
Cinci au murit,
Iar unul n-a știut…

Dar știu, mămică dragă,
Că și acei pe care i-ai născut,
Iar eu nu i-am cunoscut
Pe tine ei te-au regăsit.

Și mai știu, că ei ca îngerii
În cer au petrecut.
Iar pentru tine cred,
Un loc frumos ți-au pregătit.