Articole

Odihna dumnezeiască

Unul văzându-l pe altul lucrând și ostenind, îi zice: "Stai să te odihnești puțin!" și pune mâna la treabă în locul lui. Și primul se odihnește omenește, dar celălalt primește bucuria și odihna dumnezeiască. Bucuria cea mai mare o primește cineva prin jertfă. Printr-o mică milostenie sau bunătate față de semenul nostru, sufletul primește o bucurie dumnezeiască pe care nici cel mai mare cardiolog nu poate să i-o dăruiască.

Matei 11, 28-30

Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul meu asupra voastră şi vă învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Că jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.

Frica și iubirea de Dumnezeu

Frica de Dumnezeu este o stare de început, dar asta nu înseamnă că ea încetează vreodată. Ea este întoarcerea omului spre Dumnezeu, simţirea măreţiei şi sfinţeniei lui Dumnezeu, dorirea lui Dumnezeu Însuşi, Care să fie al meu. Frica de Dumnezeu are o felurime de înțelesuri. Frica începătorului înseamnă tremuratul inimii mele înaintea înfricoșătorului Dumnezeu, pe care-L simt ca „periculos” și nu știu ce să fac. Tremur cum tremura Adam și Eva și s-au înfricoșat și s-au ascuns. Această frică însă o face să se sfârșească iubirea. Așadar, iubirea este îndrăzneală și alungă frica celui lipsit de îndrăzneală. „Iubirea scoate afară frica” nu se referă la frica începătură a înțelepciunii, ci la cea cea decurge din vrăjmășia, din lipsa îndrăznelii și a bunei conștiințe. Când iubesc pe Dumnezeu, atunci îmi plec capul, mă robesc Lui și dobândesc îndrăzneală.

Pagini